Biserica din Orsova este amintita prima data la anul la 1660, de catre un calator turc, Evlija Celebi. Acesta scria ca in "orasul” Orsova "ghiaurii” (crestinii) "au si o biserica a lor”. Este prima amintire a bisericii care va purta mai tarziu hramul "Sfantului Nicolae cel Sarac”, ea fiind regasita apoi pe harti militare din secolul al XVIII-lea. Tot in secolul al XVIII-lea, cronicarul Nicolae Stoica de Hateg scria ca dupa 1730 in Orsova Veche s-a ridicat aici si o manastire catolica cu calugari. Dar acestia au plecat definitiv de aici, spre interiorul Imperiului Austriac, in anul 1737, indata dupa izbucnirea noului razboi Austro-otoman.
Prima biserica din piatra si zidarie s-a construit, probabil, in anul 1746, in anul 1790 profesorul Daniil Laitin din Orsova scriind ca, deja, "romanii din Orsova au o biserica si o scoala a lor”. Este perioada cand in Banat vechile biserici de lemn sunt tot mai mult inlocuite cu altele din piatra. De asemenea din 25 iulie 1792 dateaza cele mai vechi registre matricole de botezuri, cununii si inmormantari, ele fiind scrise pana in anul 1814 in limba slavona iar de atunci pana la 1866 in limba romana, dar cu litere chirilice. Mai apoi, un raport scolar din 4 august 1809 o mentioneaza ca existand cel putin ca parohie, preot al acesteia fiind Eftimie Protici.
La inceputul secolului al XIX-ea biserica este dotata cu primele ei clopote, primul in anul 1808 fiind turnat la Timisoara, cel de al doilea, din anul 1811, la Graz.
Din anul 1812 dateaza o serie de icoane-praznicar, care au inscris pe ele, cu caractere slave, numele bisericii НРАМА СВЄСТИ НІКОЛАЙ М…СТАРЕ ОСШАВЕ si anul 1812. Pictorul lor a fost un banatean, care a avut tangente cu pictura europeana si a fost influentat de aceasta.
Biserica noua, monumentala, una dintre cele mai mari din zona, apare pe planul Orsovei realizat in anul 1816 de capitanul Johan von Pavici, pe latura vestica a spatiului sau de protectie figurand si locuintele-chilii pentru cei ce deserveau biserica si scoala. Tot in aceste incaperi a functionat mai tarziu scoala si a locuit invatatorul.
Sfintirea bisericii a avut loc la 18 septembrie 1817, fiind savarsita de episcopul Varsetului, Petru Ivanovici Vidac.
Biserica aceasta a fost descrisa, in anul 1841, de catre calatorul Hans Christian Andersen, care scria ca "bula de arama a turlei bisericii straluceste in soare” . Apoi, in anul 1849, ea apare si intr-o gravura care ilustreaza volumul "Le Danube illustré…” de Bartelett-Sazerac.
In aceasta biserica slujba religioasa se facea in limbile romana si sarba. Deoarece romanii erau 70 la suta din credinciosi iar sarbii 30 la suta, in anul 1871, o comisie mixta a stabilit partile din Sf. Liturghie care vor fi facute in limba romana si care in limba sarba. Invoiala a ramas in vigoare pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.
In anul 1896, bisericia a fost complet renovata. A fost modificata si reacoperita cu cupru turla, forma ei ramanand neschimbata pana la stramutare, ba chiar si in orasul nou. Tot cu acea ocazie cele doua clopote construite la inceputul veacului au fost mutate din clopotnita exterioara in turla bisericii. In plus, aici au fost ridicate inca doua noi, unul de 314 kgr daruit de comerciantul Mihail Baiasu si sotia sa Ecaterina, si unul mic, in greutatea de 73 kgr. cumparat din contributia benevola a credinciosilor, ambele turnate la Timisoara.
Clopotele acestea au fost rechizitionate in anii Primului Razboi Mondial, de catre autoritatile austro-ungare.
Biserica a functionat fara clopote pana in anul 1920 cand primul senator al circumscriptiei Orsova din Parlamentul Romaniei Mari, inginerul Alevra, a daruit un clopot greu de 300 kgr. In anii urmatori s-au mai cumparat alte doua clopote, mai mici, cumparate din banii bisericii.
Intre anii 1924-1926 s-a trecut la restaurarea completa a bisericii, in primul an fiind inlaturata intreaga tencuiala interioara pana la caramida si aplicandu-se o tencuiala noua. De asemenea s-a lucrat si la intarirea fundatiei bisericii si pardoselii, ocazie cu care s-a gasit cripta cu sicrie si oase din vechiul cimitir aflat in jurul bisericii. In anul 1925 a inceput pictarea bisericii de catre cunoscutul pictor academist de biserici Virgil Simionescu, lucrarea finalizandu-se in septembrie 1926.
Instaurarea regimului totalitar s-a repercutat si asupra vieti acestei biserici, numarul participatilor la serviciul divin obisnuit scazand din cauza interdictiei impusa de noile autoritati. S-au interzis procesiunile la crucile din oras iar in anul 1949 s-a demolat "Crucea lui Ispir”, terenul fiind ocupat pentru construirea unei bai comunale, care nu s-a finalizat nicicand.
Mai mult chiar, de Rusalii, in anul 1951, cand se pregatea "Ruga orsoveana, orasul a trait tragedia stramutarilor de populatie in Baragan, aceasta sarbatoare a comunitatii disparand complet.
Biserica avea nevoie de reparatii, totusi nu s-a reusit decat turnarea din nou a clopotului cel mare la Santierul naval din Turnu Severin si cumpararea unui clopot mic pentru la intrarea in cimitirul ortodox.
Ca urmare a stramutarii orasului, intre anii 1968-1970 biserica veche si casele care ii apartineau au fost demolate iar intre anii 1969-1970 s-a construit biserica din Orsova-Sud tot cu hramul "Sf. Nicolae”. Noua constructie respecta planurile vechii biserici, declarata monument istoric. Efortul conducerii acestei lucrari i-a apartinut preotului Costache Biciusca. Sfintirea noii biserici a avut loc la 10 octombrie 1971 de catre I.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei.
Intre anii 1982-1984, preoti fiind Costache Biciusca si, apoi, Ilie Ursu, s-a realizat noua pictura a bisericii. Aceasta a fost efectuata in tehnica tempera grasa, de catre sotii Constantin si Elena Dumitrascu.
Sfintirea picturii bisericii a fost savarsita la 20 octombrie 1985 de catre vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, Inaltpreasfintitul dr. Nestor Vornicescu.
Intreaga aceasta odisee este imortalizata pe inscriptia de deasupra intrarii din pronaos a bisericii. Ea este urmatoarea:
"CU VREREA TATALUI, CU AJUTORUL FIULUI SI CU SAVIRSIREA SFINTULUI DUH, ZIDITU-S-A DIN TEMELIE ACEASTA SFINTA BISERICA CU HRAMUL "SF. IERARH NICOLAE” DIN PAROHIA ORSOVA, JUDETUL MEHEDINTI INTRE ANII 1969-1970, PREOT FIIND COSTACHE BICIUSCA, IAR LUCRARILE DE PICTURA AU FOST INCEPUTE IN ANUL 1982, PREOT FIIND COSTACHE BICIUSCA SI TERMINATE IN ANUL 1984, PREOT
FIIND ILIE URSU. ATIT LUCRARILE DE CONSTRUCTIE, CIT SI LUCRARILE DE PICTURA S-AU FACUT CU SPRIJINUL DREPTCREDINCIOSILOR DIN PAROHIE. S-A SFINTIT ACEASTA BISERICA IN ZIUA DE 10 OCTOMBRIE 1971 DE CATRE I.P.S. MITROPOLIT FIRMILIAN, IAR SFINTIREA PICTURII S-A FACUT DE CATRE I.P.S. Dr. NESTOR VORNICESCU, ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI SI MITROPOLITUL OLTENIEI, IN ZIUA DE 20 X 1985, PROTOIEREU FIIND P.C. PREOT GRIG. PETRESCU, PREOT PAROH FIIND ILIE URSU DIN ANUL 1983.”
Iar putin mai jos este mentionat ca:
"PICTURA INTEGRALA IN TEHNICA TEMPERA GRASA S-A FACUT DE PICTORUL DUMITRASCU CONSTANTIN AJUTAT DE SOTIA SA, ELENA BINECUVINTEAZA DOAMNE PE CEI CE S-AU OSTENIT LA INFRUMUSETAREA ACESTUI SFINT LOCAS.”
Deasupra usii laterale de intrare, strajuita in exterior de icoana "Sfantului Ierarh Nicolae”, la interior sunt inscrisi principalii donatori ai realizarii noului locas de cult al Orsovei, si anume:
Preot ic. stavrofor Biciusca Constantin si preoteasa Dorina / Preot ic. Stavrofor Ursu Ilie si preoteasa Victoria, Marius, Gabriel / Crasnic Mozer Iosif si Aristita / Ardeleanu Liubomir si Paraschiva, Vasile, Victoria, Ilie, Vasile, Anca, Lenuta / Arcan Nicolae si Radita / Novacescu Alexandru, Calina, Constantin, Mihai, Alexandru, Calin / Blinda Gheorghe si Elena / Bocereg Svetislav si Livia / Berbecioc Silvia / Boanca Ioan si Ioana / Catana Constantin si Solomia / Capatana Bujor si Esenca / Chirita Ecaterina si Ioan / Cojocaru Maria, Marcel, Ecaterina / Cojocaru D. Gheorghe / Cioanca Iosif / Dobre Petre si Ana / Deac Maria / Daescu Ioan, Maria, Gheorghe, Maria, Ioan / Florea Constantin, Ioan / Gamber Ioan-Rupert si Floarea / Ivanovici Melania si Leontina / Ivanov Ana/ Mutici Angela / Muja Antonie / Inginer Nicolaescu Nicolae si Aurica / Nichescu Ion si Elena, Alexandru Ion / Nicolaescu Nicolae, Angela, Nicolae, Maria / Orbulescu Elisaveta / Opris Ioan si Claudia / Ofiteru Petru si Maria / Surorile Preda Elvira, Stefania, Hortenzia, Mircea / Dr. Avoc. Petcovici Cornel si Elvira / Patrascu Martin / Sandu Nicolae / Sularu Catinca / Stoica Elisabeta / Stanciu D. Alexandrin / Staicu Petru si Gheorghita / Stepanescu Floarea si Maria / Taranu Vasilica / Tudor Petru si Magdalena / Urda Roza / Vasiluta Eugenia, Melania, Iuliana / Vladu Ana / Visescu Sofia, Ioan fiu, Paraschiva nora / Stanciu Dumitru, Sanda, Dragos si Monica
In ultimii ani, biserica a beneficiat de noi reparatii si donatii, toate facute cu sprijinul credinciosilor, preoti fiind Iulian Nedelcu si Ion Tomescu.
